Definita cuvantului cioacă
CIOÁCĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. 2. (Arg.) Balivernă. ◊ Expr. (Fam.) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cioacă
angínă (angíne), s. f. – Inflamație a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη. Vezi definitia »
LEGUMÍNĂ s. f. globulină din semințele leguminoaselor. (< fr. légumine) Vezi definitia »
HIDROCARBÚRĂ s. f. compus organic din carbon și hidrogen. (< fr. hydrocarbure) Vezi definitia »
tárniță (-țe), s. f. – 1. Șa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălțime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnica ‹ tovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „șa”. – Der. întărnița, vb. (a înșeua). Tarliță, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui țarniță cu mag. taraglya „targă”. Vezi definitia »
slăvínă (-ne), s. f. – (Banat, Olt.) Canea. Sb. slavina (Candrea). Vezi definitia »