LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). Vezi definitia »

PUNCTULÉȚ, punctulețe, s. n. Punctișor. – Punct + suf. -uleț. Vezi definitia »

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț. Vezi definitia »

GLANȚ s. n. Lustrul¹ pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac². – Din germ. Glanz. Vezi definitia »

nunúț, nunúță, s.m. și f. (reg.) nun. Vezi definitia »