MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio) Vezi definitia »

SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo) Vezi definitia »

líndine (líndini), s. f. – Ou de păduche. – Var. lindină. Mr. lindină, istr. lindire. Lat. lĕndĭnem (Densusianu, Hlr., 139; Diez, I, 247; Pușcariu 977; Candrea-Dens., 996; Iordan, Dift., 168; REW 4978), cf. it. lendine, fr. lente, sp. liendre, port. lendea. Der. din sl. lędina (Byhan 316) nu este probabilă. – Der. lindinos, adj. (păduchios). Vezi definitia »

DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. (Med.) Golire. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio. Vezi definitia »

LOCUȚIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică. [Pron. -ți-u-, var. locuție s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio]. Vezi definitia »