Definita cuvantului boaită
boáită (boáite), s. f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, și care se aplică în mod curent vitelor, și preoților. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaștem, și acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susținut în ce privește fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold. – Der. boitar, s. m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu boaită
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. Vezi definitia »
IZOHIÉTĂ, izohiete, s. f. Linie care unește, pe hărțile climatice, punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o anumită perioadă de timp, [Pr.: -hi-e-] – Din fr. isohyète. Vezi definitia »
MISTUIÁLĂ, mistuieli, s. f. (Rar) Mistuire. [Pr.: -tu-ia-] – Mistui + suf. -eală. Vezi definitia »
uláncă, ulắnci, s.f. (înv.) tunică de ulan. Vezi definitia »
PIGMENTOGENÉZĂ s. f. proces fiziologic de formare a pigmenților. (< engl. pigmentogenesis) Vezi definitia »