darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător). Vezi definitia »

TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque. Vezi definitia »

DEMONIÁC, -Ă adj. 1. referitor la demoni. 2. posedat de demoni. 3. demonic. (< fr. démoniaque) Vezi definitia »

ciupalac, ciupalaci s. m. (glum.) ins, individ, tip; tovarăș. Vezi definitia »

MAZDRÁC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak. Vezi definitia »