CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »

poiețícă, poiețéle, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adăpost mic de iarnă pentru oi și capre. 3. coteț mic pentru păsările de curte. 4. colibă mică la câmp sau la stână. Vezi definitia »

BAROGRAMĂ s.f. Curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf. [< fr. barogramme, cf. gr. baros – greutate, gramma – scriere]. Vezi definitia »

NOVELÉTĂ s. f. v. nuveletă. Vezi definitia »

ANEURÓZĂ s.f. Aneurie. [< fr. aneurose]. Vezi definitia »