EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. Vezi definitia »

jólfă, jólfe, s.f. (reg.) V. júlfă. Vezi definitia »

ZAHARÁZĂ s.f. Enzimă din sucul intestinal care transformă zaharoza în fructoză și glucoză; invertină, sucrază. [< fr. saccharase]. Vezi definitia »

potoapă, potoape s. f. (peior.) grăsană, obeză. Vezi definitia »

SPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație (1). (< fr. sporogenèse) Vezi definitia »