TERMITA'RE, verb, s.f. Acțiunea distrugatoare a diverselor grupări locale, mai ales la sate , dupa 1990 asupra bunurilor ce au aparținut colectivității sau celor expropiați de regimul comunist. Termitarea rezultă în ruinarea sau distrugerea completă a conacelor, grajdurilor, serelor, garajelor, stâlpilor de electricitate, canalelor de irigație, dalajului, etc. Termen pejorativ propus de Bogdan Popescu (1997) in presa românească din străinătate, preluat sporadic in cea din țara. Vezi definitia »

DELABORÁRE s.f. Acțiunea de a delabora și rezultatul ei. [< delabora]. Vezi definitia »

Care se referă la prezența unor afecțiuni la membrii familiei (strămoși). Vezi definitia »

GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa. Vezi definitia »

CLĂDÍRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte și instalații etc. – V. clădi. Vezi definitia »