CELOIDÍNĂ s. f. Soluție concentrată de piroxilină, inflamabilă, solubilă în alcool și în eter, folosită la secționarea fină a țesuturilor pentru examinarea lor microscopică. [Pr.: -lo-i-] – Din germ. Keloidine. Vezi definitia »

săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi. Vezi definitia »

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

exóflă (-le), s. f. – Carte falsă, carte fără valoare la anumite jocuri de cărți. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge să coincidă cu exoflisi, vb. (a plăti, a scăpa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Gáldi 186; Scriban). Vezi definitia »

SÉLVĂ s. f. pădure ecuatorială veșnic verde din bazinul Amazonului. (< sp., port. selva) Vezi definitia »