Definita cuvantului corigent
CORIGÉNT, -Ă, corigenți, – te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corigent
EXTENUÁNT, -Ă adj. Care extenuează; obositor, istovitor, epuizant. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. exténuant]. Vezi definitia »
EXTÁNT, -Ă adj. (jur.) care există în natură. (< fr. extant, lat. extans) Vezi definitia »
PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant. Vezi definitia »
RECONSTITUÉNT, -Ă adj., s.n. v. reconstituant. Vezi definitia »
MUZICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care cântă la un instrument muzical. [Cf. it. musicante, germ. Musikant]. Vezi definitia »