Nicoláe s. m. – 1. Nume propriu. – 2. (În expresia: sfîntul Nicolae) Vărguță, liniuță cu care se pedepsesc copiii. – Var. Neculae, (Mold.) Neculai, (Trans.) Micula(e), dim. Nae, Nicu(șor). Sl. Nikolaje din mgr. Nιϰόλαος. Var. Nicoară, din lat. Nicolaus; Miculae, prin încrucișare cu mag. Miklos. Sensul al doilea se datorează obiceiului de a păstra liniuța în spatele imaginii sfîntului. Vezi definitia »

AQUAE (AD AQUAS), așezare rurală romană în prov. Dacia (sec. 2) în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cunoscută prin apele sale termale. Azi Călan. Vezi definitia »

CANABAE (cuv. lat.) subst. pl. Așezări omenești întemeiate în jurul castrelor romane. Vezi definitia »

currículum vítae (lat.) [ae pron. e] (-tae) loc. s. n.; abr. CV [cit. sivi] Vezi definitia »

CANNAE, așezare în SE Italiei (Apulia), pe rîul Aufidus (azi Ofanto), unde în 216 î. Hr., în timpul celui de-al doilea război punic, cartaginezii, conduși de Hannibal, au obținut o strălucită victorie asupra armatelor romane. Vezi definitia »