PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa. Vezi definitia »

DEMÓTICĂ adj. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice. ◊ (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă. (< fr. démotique) Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ (‹ germ.) s. f. (BOT.) Proces de sinteză a substanțelor organice din substanțe anorganice, realizat de bacteriile autotrofe (lipsite de clorofilă) cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea substanțelor minerale. Vezi definitia »

POLICULTÚRĂ s. f. cultivare pe același sol a mai multor soiuri de plante. (< fr. polyculture) Vezi definitia »

năzdrăvănícă adj. f. (reg.) năzdrăvană. Vezi definitia »