chíseliță (chíselițe), s. f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliță, pisăliță. Din sl. kiselŭ „acru”, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe”, rus. kiselĭ „jeleu de fructe” (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma”. – Der. chisăliți, vb. (a toca). Cf. chișleag, chiznovat. Vezi definitia »

plévură s.f. (reg.) pleavă măruntă. Vezi definitia »

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]). Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică și întrebuințat în medicină ca tonic cardiac și respirator. [< fr. strychnine, cf. gr. strycnos – nucă vomică]. Vezi definitia »

GEORÁMĂ s.f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară sunt reprezentate în relief forma și accidentele scoarței terestre. [< fr. géorama, cf. gr. ge – pământ, horama – privire]. Vezi definitia »