trifuí, trifuiésc, vb. IV (reg.) a se îmbăta, a se ameți; a se sminti. Vezi definitia »

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: ti-u-i] – Tio + suf. -ui. Vezi definitia »

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel. Vezi definitia »

prealăcuí, prealăcuiésc, vb. IV (înv.) a dăinui, a persista, a dura foarte mult, veșnic. Vezi definitia »

CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere) Vezi definitia »