fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu. Vezi definitia »

BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Cel care vinde într-o prăvălie; negustor. – Din boltă (2) + suf. -aș. Vezi definitia »

prăgáș, prăgáși, s.m. (reg.) cel care mână boii la arat. Vezi definitia »

ARMENIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, pe Timiș; 3.259 loc. (1991). Expl. de feldspat. Stație de c. f. Vezi definitia »

hațáș², hațáși, s.m. (reg.) tâlhar. Vezi definitia »