hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă). Vezi definitia »

NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală. Vezi definitia »

SUPRADÓZĂ s. f. doză care depășește gradul toleranței organismului; supradozaj. (după fr. surdose) Vezi definitia »

MERITÁLĂ s.f. Internod. [< fr. mérithalle]. Vezi definitia »

scrípiță, scrípițe, s.f. (reg.) coastă abruptă de deal. Vezi definitia »