Definita cuvantului pieritură
pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pieritură
líftă (lífte), s. f. – 1. Lituanian. – 2. Străin, venetic. – 3. Păgîn, necredincios. – Var. (înv.) litvă, liftă. Pol. litwa „lituanian” (Cihac, II, 173), Tiktin); pentru evoluția semantică, cf. Șeineanu, Semasiol., 235. Vezi definitia »
OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba. Vezi definitia »
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte]. Vezi definitia »
náică s.f. (reg.) 1. termen de respect folosit pentru o femeie mai în vârstă; dadă, nană, lele. 2. iubită. Vezi definitia »
ACIDOCETÓNĂ s. f. corp care posedă deopotrivă funcția de acid și de cetonă. (< fr. acido-cétone) Vezi definitia »