Definita cuvantului pieritură
pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pieritură
TRÍȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec. Vezi definitia »
carevasăzícă (fam.) adv., conjcț. Vezi definitia »
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț. ♦ (Pop.) Manșetă brodată la mâneca cămășilor țărănești. 2. Piesă de metal (din mai multe bucăți) care se strânge în jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l întări. 3. (Arhit.) Ornament ieșit în relief în jurul unei coloane. – Lat. brachiale. Vezi definitia »
MONGOLÍSTICĂ s. f. Disciplină științifică care studiază limba, cultura și civilizația mongolă. – Din germ. Mongolistik. Vezi definitia »
ANTROPONOMÁSTICĂ s.f. (Lingv.) Antroponimie. [Gen. -cii. / < fr. anthroponomastique]. Vezi definitia »