VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc. Vezi definitia »

ștonț, ștonțuri, s.n. (reg.) grămadă mare de lemne. Vezi definitia »

copấț! interj. (reg.) onomatopee prin care se exprimă săritura repede a iepurelui. Vezi definitia »

ȚELELÉȚ adv. (În expr.) A se ține (sau a se lua etc.) țeleleț de (sau după) cineva = a nu-i da pace cuiva, a plictisi pe cineva prin prezența sa. Vezi definitia »

clovóț, clovóți, s.m. (reg.) pește, numit și zglăvoacă. Vezi definitia »