Definita cuvantului pierzător
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pierzător
pohór (-oáre), s. n. – Cuvertură, față de masă, covor. Origine incertă. După Tiktin, din sl. vrĕti „a închide”, cf. rus. povora „gratii”. Vezi definitia »
INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor. Vezi definitia »
socrișór, socrișóri, s.m. (înv. și reg.) socru, socruleț. Vezi definitia »
MINITRANZISTÓR s.n. Tranzistor de dimensiuni foarte mici. [Et. incertă]. Vezi definitia »
MĂRITÓR, -OÁRE, măritori, -oare, adj. Care mărește. – Mări1 + suf. -tor. Vezi definitia »