tóci s. m. – Un anumit joc de cărți. Rus. točĭ vū točĭ „la fel”. Vezi definitia »

bălăcí (-césc, -ít), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus că var. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s. f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s. f. (bălăceală). Vezi definitia »

bríci (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag). Vezi definitia »

rîncáci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaș. Mr. arungaț, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin). Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcus ‹ rēn, cf. sp. rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Pușcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci. Vezi definitia »