grípcă (grípci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70). Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine) Vezi definitia »

APRETÚRĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ. Appretur) Vezi definitia »

pastilă, pastile s. f. aluzie. Vezi definitia »

turnățícă, turnățéle, s.f. (reg.) clătită. Vezi definitia »