SUBANSÁMBLU, subansambluri, s. n. Grup de piese care alcătuiesc o parte componentă a unei mașini, a unui sistem tehnic etc., acționând în cadrul acestora ca o unitate funcțională distinctă. – Sub¹- + ansamblu (după fr. sous-ensemble). Vezi definitia »

OCTÚPLU, -Ă I. adj. de opt ori. II. s. n. mulțime, grup compus din opt unități. III. s. m. pl. octupleți. (< fr. octuple) Vezi definitia »

ȘPÁCLU s.n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. [< germ. Spachtel]. Vezi definitia »

TÍTLU s. n. 1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive. ♦ ~ de glorie = merit, renume, fală. ◊ demnitate, funcție, rang (nobiliar). 2. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată. ◊ partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs. ◊ (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ♦ cu ~ de = cu caracter de, ca... 3. capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat. ♦ ~ de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; ~ de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; ~ de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale. 5. (fig.) justificare, dovadă, drept. 6. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru (3). ◊ (text.) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice. (< ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre) Vezi definitia »

RETÁBLU s.n. (Arhit.; în bisericile catolice) Panou vertical sculptat și pictat, așezat în spatele altarului. [< fr. retable, cf. sp. retablo]. Vezi definitia »