ȘLEFUÍT², -Ă, șlefuiți, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ Fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre prețioase, cristale) Cu suprafața tăiată în fațele fine care se întretaie între ele. – V. șlefui. Vezi definitia »

ETERNÍT s.n. Azbociment. [< fr. éternite, cf. germ. Eternit]. Vezi definitia »

A FI UIMIT a-i cădea falca / fața, a-i cădea ochii-n gură, a-i cădea plombele, a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / crăcănat / cu gura căscată / mască / tablou, a-i sta (cuiva) ceasul. Vezi definitia »

pulpít, pulpíte, s.n. (reg.) 1. mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat; pupitru. 2. bancă școlară. 3. sertar de masă. 4. suport special, cu piciorul înalt, cu suprafața înclinată, pe care se așază notele muzicale; pupitru. Vezi definitia »

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi. Vezi definitia »