Definita cuvantului osebire
OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osebire
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preîncălzi. Vezi definitia »
POLIZÁRE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza]. Vezi definitia »
camera de gândire expr. (deț.) izolator. Vezi definitia »
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa. Vezi definitia »
RIGOÁRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris. Vezi definitia »