AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini¹; afinet. – Afin¹ + suf. -iș. Vezi definitia »

INGINERÁȘ, inginerași, s. m. Diminutiv al lui inginer; (peior.) inginer (tânăr) insuficient pregătit sau incapabil. – Inginer + suf. -aș. Vezi definitia »

BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș. Vezi definitia »

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș. Vezi definitia »

teș, teáșă, adj. (reg.) 1. (corn) încovoiat înapoi; vită cu asemenea coarne. 2. (s.n.) semn de hotar dintr-un copac tăiat. Vezi definitia »