HAC¹, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak. Vezi definitia »

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac. Vezi definitia »

coțác², coțáci, s.m. (reg.) specie de pește. Vezi definitia »

PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut și la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă. Vezi definitia »

KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. [< fr. karnac]. Vezi definitia »