Definita cuvantului pioncăit
pioncăít1, pioncăíturi, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subțire; pițigăit, pițigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăit
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Ne- + rotunjit. Vezi definitia »
pârpâít2 s.n. (reg.) pârâit, trosnet. Vezi definitia »
STUPÍT, stupíturi, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi. Vezi definitia »
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată): p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Ne- + istovit. Vezi definitia »
SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini. Vezi definitia »