Definita cuvantului pioncăitură
pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăitură
feștilă, feștile s. f. țigară. Vezi definitia »
pocăneáță, pocănéțe, s.f. (reg.) talangă pentru oi. Vezi definitia »
pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel. Vezi definitia »
PIOMETRÍTĂ s. f. acumulare de puroi în cavitatea uterină. (< fr. pyométrite) Vezi definitia »
schiteáncă, schiténce, s.f. (reg.) călugăriță care trăiește într-un schit. Vezi definitia »