vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane. Vezi definitia »

MICROLITIÁZĂ s. f. formare de calculi microscopici. (< fr. microlithiase) Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. Vezi definitia »

ASTROFÍZICĂ s.f. Ramură a astronomiei care cercetează prin anumite metode fizice structura și mișcarea aștrilor. [Cf. fr. astrophysique]. Vezi definitia »