Definita cuvantului pioncăitură
pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăitură
TRIPANOZOMIÁZĂ s. f. boală parazitară provocată de tripanozomă; boala somnului. (< fr. trypanosomiase) Vezi definitia »
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. Vezi definitia »
ANAFÓRĂ2, anafore, s. f. Figură de retorică constând în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze consecutive sau al mai multor membre de frază. – Fr. anaphore (lat. lit. anaphora). Vezi definitia »
GĂSÉLNIȚĂ2, găselnițe, s. f. (Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). – Găsi + suf. -elniță. Vezi definitia »
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură. Vezi definitia »