Definita cuvantului pioncăneală
pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăneală
NAFTÉNĂ, naftene, s. f. (Chim.; înv.) Hidrocarbură ciclică saturată. – Din fr. naphtènes. Vezi definitia »
GROZAMĂ s. f. Mic arbust cu tulpina articulatĂ�, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. -DupĂ� germ. Grausen Vezi definitia »
grădiniță, grădinițe s. f. (intl.) institut de reeducare a minorilor. Vezi definitia »
chírcă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr. Vezi definitia »
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură. Vezi definitia »