Definita cuvantului pioncăneală
pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăneală
DACRIOCISTÍTĂ, dacriocistite, s. f. Inflamație a canalului și a sacului lacrimal. [Pr.: -cri-o-] – Din fr. dacryocystite. Vezi definitia »
ERITROCITÓZĂ s.f. Poliglobulie. [< fr. érythrocytose]. Vezi definitia »
LUMINOSCHÉMĂ, luminoscheme, s. f. Tablou schematic luminos, în care diferitele elemente ale instalației pe care o reprezintă sunt marcate prin becuri electrice colorate convențional. – Lumină + schemă. Vezi definitia »
CATALÁZĂ, catalaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă și oxigen. – Din fr. catalase. Vezi definitia »
HALITÓZĂ s. f. halenă fetidă; miros neplăcut al gurii. (< engl. halitosis) Vezi definitia »