Definita cuvantului pioncăneală
pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăneală
ISOGRÁMĂ s. f. 1. (stat.) grafic obținut prin unirea punctelor cu aceeași intensitate. 2. linie care unește punctele cu aceleași valori ale umidității specifice. (< fr. isogramme) Vezi definitia »
DÉMĂ, deme, s. f. Unitate administrativ-teritorială în Grecia antică și în Imperiul Bizantin. – Din fr. dème. Vezi definitia »
SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo. Vezi definitia »
AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Germ. Advokatur. Vezi definitia »
sulfurínă, sulfuríne, s.f. (reg.) substanță sulfuroasă din care se obține culoarea roșie. Vezi definitia »