Definita cuvantului pioncănit
pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănit
ZEOLÍT s.m. Silicat natural de aluminiu și sodiu. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolithe, zéolite < gr. zein – a fierbe, lithos – piatră]. Vezi definitia »
ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui. Vezi definitia »
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi. Vezi definitia »
FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). Vezi definitia »
MUSCOVÍT s. n. varietate de mică, alb-gălbuie, izolant termic și electric. (< fr. muscovite, rus. muskovit) Vezi definitia »