Definita cuvantului pioncănitură
pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănitură
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz. Vezi definitia »
făgăduitúră, făgăduitúri, s.f. (reg., înv.) făgăduială, lucruri făgăduite. Vezi definitia »
CAMPANÍLĂ s. f. 1. clopotniță (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia. 2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decorație. (< it., fr. campanile) Vezi definitia »
umplutură, umpluturi s. f. 1. (deț.) polițist infiltrat printre deținuți. 2. lucrător al unui serviciu de filaj. Vezi definitia »
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”. Vezi definitia »