Definita cuvantului pioncănitură
pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănitură
CALCOZÍNĂ, calcozine, s. f. Sulfură naturală de cupru. – Din fr. chalcosine. Vezi definitia »
STOMATÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei cavității bucale. [< fr. stomatite, cf. gr. stoma – gură]. Vezi definitia »
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka. Vezi definitia »
cáplă, cáple, s.f. (înv.) partea care închide ermetic butoiul și care poartă cepul. Vezi definitia »
urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist). Vezi definitia »