FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »

PIROFÓR, pirofori, s. m. 1. Nume dat corpurilor care produc scântei și se aprind ușor în contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire). 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (și la sg.) insectă care aparține acestui gen. – Din fr. pyrophore. Vezi definitia »

MECANIZATÓR s.m. Mecanic, tehnician pentru mașini agricole. [< rus. mehanizator, după mecanic]. Vezi definitia »

SUPLINITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care suplinește în muncă, într-o funcție; locțiitor, supleant. 2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor) Vezi definitia »

PREDICTÓR s. n. probă psihologică cu valoare de anticipare a reușitei în activitatea ulterioară. (< engl. predictor) Vezi definitia »