RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »

DECANTÓR, decantoare, s. n. Aparat care servește la decantare, format dintr-un recipient sau bazin, camere de colectare și evacuare și conducte de deservire. – Din fr. décanteur. Vezi definitia »

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

TERMOPLONJÓR, termoplonjoare, s. n. V. plonjor (2). Vezi definitia »

NUVISTÓR, nuvistoare, s. n. Tub electronic miniatural construit din metal și ceramică, folosit în domeniul frecvențelor înalte. – Din fr., engl. nouvistor. Vezi definitia »