ARȚĂRÁȘ, arțărași, s. m. Diminutiv al lui arțar. Vezi definitia »

MORUNÁȘ, morunași, s. m. Diminutiv al lui morun. ♦ Pește teleostean de ape dulci, asemănător cu crapul, de culoare cenusie-albăstrie, cu botul prelung (Vimba vimba). [Var.: moronáș s. m.] – Morun + suf. -aș. Vezi definitia »

CÍNAȘ, -Ă, cinași, -e, adj. (Reg.) Drăguț, frumușel, îngrijit. – Magh. csinos. Vezi definitia »

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez² + suf. -iș. Vezi definitia »

bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai: talmeș-balmeș, s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi, cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din rom. După Cihac, II, 478 și DAR, rom. provine din mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. și pol., cf. și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi mag. tál „fel de mîncare”). Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor, adj. (care bălmăjește); bălmăjeală, s. f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură, s. f. (Banat, terci); bolmoaje, s. f. (Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia, cf. bosconi și boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji și var. sale ca alterare de la *băljămi, din mag. balzsamos „balsam”. Vezi definitia »