péleș (-și), s. m. – 1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum). Vezi definitia »

MĂNUNCHEÁȘ, mănuncheși, s. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele sau fânul. – Din mănunchi + suf. -aș. Vezi definitia »

răbúș, răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire. Vezi definitia »

TUȘ¹ s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile ,poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș) Vezi definitia »

bobóș, -oáșă, bobóși, -oáșe, adj. (reg.) pestriț, pătat. Vezi definitia »