motróc, motróci, s.m. (reg.) om prost, nătâng. Vezi definitia »

andróc (androáce), s. n. – Fustă de lînă. – Var. handroc, androacă, ondroacă. Germ. Unterrock „fustă, jupon”, prin intermediul pronunțării săs. onderrock (Borcea 176). În Trans. și Munt. Vezi definitia »

păhóc, s.n. (reg.) 1. gară. 2. depozit de lemne la gară. Vezi definitia »

BIUNIVÓC, -Ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. [< fr. biunivoque]. Vezi definitia »

țâțânóc s.n. (reg.) furuncul. Vezi definitia »