agîmbá (-béz, -át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb. Vezi definitia »

AUCÚBA s. m. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu. ◊ (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze. (< fr. aucuba) Vezi definitia »

Limba romana este patria mea Vezi definitia »

zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele Vezi definitia »

DJELLABÁ GELABA/ s. f. haină lungă și largă, desfăcută pe părți, cu glugă, purtată în Africa de Nord. (< fr. djellaba) Vezi definitia »