Definita cuvantului împăciuitorism
ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu împăciuitorism
FOTOPERIODÍSM s.n. Reacție a plantelor față de schimbarea lungimii zilei și a nopții. [Pron. -ri-o-. / < fr. photopériodisme]. Vezi definitia »
FINITÍSM s.n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. [< fr. finitisme]. Vezi definitia »
LEGALÍSM s. n. 1. grija, preocuparea de a respecta minuțios litera legii; caracter legal. 2. legalitate (1). (< fr. légalisme) Vezi definitia »
SADUCEÍSM s.n. v. saducheism. Vezi definitia »
JAPONÍSM s. n. gust, preferință pentru obiecte de artă japoneze. (< fr. japonisme) Vezi definitia »