FORMALÍSM s. n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea strictă a formei în dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformistă, exagerat de protocolară. – Din fr. formalisme. Vezi definitia »

MAHOMEDANÍSM s. n. Religie monoteistă întemeiată în sec. VII de Mahomed; islamism, mahometism, islam. – Din fr. mahométanisme (după mahomedan). Vezi definitia »

INFANTILÍSM s. n. Anomalie în dezvoltarea corporală și psihică, caracterizată prin persistența, la vârsta adultă, a unor trăsături morfologice și funcționale specifice copilăriei. – Din fr. infantilisme. Vezi definitia »

PROTEÍSM s.n. (Liv.) Tendința de a lua forme diferite; comportare de proteu. [Pron. -te-ism. / < fr. protéisme, cf. Proteu – zeu marin care lua diferite forme]. Vezi definitia »

ETERÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de vaporii de eter. [< fr. éthérisme]. Vezi definitia »