Definita cuvantului împroprietări
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu împroprietări
COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări. Vezi definitia »
ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser). Vezi definitia »
CAVALIERI, Bonaventura (1598-1647), matematician italian. Lucrări în domeniul calcului infinitezimal. Vezi definitia »
țurțuri s. m. pl. fecale uscate. Vezi definitia »
URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări. Vezi definitia »