ELOCUÉNT, -Ă adj. v. elocvent. Vezi definitia »

ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens]. Vezi definitia »

RULÁNT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant) Vezi definitia »

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de 10 la puterea 24 ori Vezi definitia »

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând prin ea singură distingerea unei unități de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens]. Vezi definitia »