Definita cuvantului înnobila
ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. (Ist.) A da cuiva un titlu de noblețe, a face nobil. 2. (Fig.) A face mai bun, mai fin; a înălța. 3. A îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăți calitățile unui material etc. [După fr. anoblir, ennoblir].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu înnobila
FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler. Vezi definitia »
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler. Vezi definitia »
păulá (-léz, -át), vb. – (Trans.) A suferi, a pătimi. Origine necunoscută. Der. din lat. pābŭlāre „a mînca” (Drăganu, Dacor., I, 301; REW 6131), nu pare posibil. Poate expresiv, cf. dăula. Vezi definitia »
CVADRUPLÁ vb. tr., intr. a (se) împătri. (< fr. quadrupler, lat. quadruplare) Vezi definitia »
ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler]. Vezi definitia »