halimá (halimále), s. f. – 1. Titlu al colecției de povești orientale, mai cunoscută ca O mie și una de nopți. – 2. Basm, poveste, snoavă. – 3. Încurcătură, încîlceală, confuzie. Arab. âlima „balerină” (› fr. almée, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Șeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dată fiind complicația poveștii. Se pare că Graur 161 se înșală interpretîndu-l ca „hărmălaie”, pe care îl explică prin țig. halema, de la ha- „a mînca”. Vezi definitia »

ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare) Vezi definitia »

SUPRACOMPRIMÁ vb. I. tr. A mări compresiunea în cilindrii unui motor cu ardere internă. [După fr. surcomprimer]. Vezi definitia »

forma folosita in Maramures pentru „castane” Vezi definitia »

BUCIUMÁ¹ vb. I. v. bușuma. Vezi definitia »