AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). Vezi definitia »

cacialma, nereușită, insucces, eșec, minciună, născocire, înșelătorie, păcăleală. Vezi definitia »

ÎNMIASMÁ, înmiasmez, vb. I. Tranz. (Rar) A infecta aerul cu miasme. – Din în- + miasmă. Vezi definitia »

xVMa4B <a href=„http://mgvgjfodjync.com/”>mgvgjfodjync</a>, [url=http://fvgavyniagyt.com/]fvgavyniagyt[/url], [link=http://agoxmzgpeqrm.com/]agoxmzgpeqrm[/link], http://smzagprsrxdw.com/ Vezi definitia »

CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás. Vezi definitia »